moon museum, 17 mai 2017

Există concerte despre care pur și simplu nu poți să taci. Ce-a fost aseară în Control a fost una dintre chestiile astea.
Moon Museum înseamnă Oigăn, Mihai Grama, Ami Crișan, Robin & Vladimir Proca și Dan Georgescu, un soi de supergroup, dar care în niciun caz n-ar putea fi numit side project.
Seara a trecut foarte repede (și ar fi cam singurul lucru de reproșat!). Sunetul a fost excelent și luminile au fost extraordinare (așa faine c-am scos telefonul de mult prea multe ori încercând să scot ceva; mărturie stau vreo trei poze postate pe instagram… până acum).

18512591_1677137672593501_8197262186146430976_n

Pe lângă piese de pe albumul lansat în 2013, s-au mai cântat și altele, cum ar fi Two & Two, single lansat relatiiiiv recent, piesă pe care n-o pot descrie decât ca fiind foarte dulce, și Six Six Six, care va apărea (și ea?) pe noul album (de apărut prin toamnă). S-a auzit pentru prima dată Feel, piesă compusă de Mihai Grama. S-au făcut coveruri după Beck (invitat pe scenă aici a fost și Florentin Vasile din Robin and the Backstabbers) și Violent Femmes. Din seria rarități, Machine, cântec de pe primul și unicul album solo al lui Oigăn, Sex with Onions. De pe același album în încheiere s-a mai cântat și Mirror’s crumb. La un moment dat a urcat pe scenă la tobe și John Ciurea, care mai fusese toboșar în formație și care în prezent face parte din The Mono Jacks. Pentru vreo patru minute în centrul absolut al atenției a fost Dan Georgescu, deoarece a cântat (minunea de) Cherry Leaves de pe albumul lui solo lansat anul ăsta (sub pseudonimul almadeer ca parte din proiectul byron Solo Together). În formula asta pot să spun că piesele sună cu mult mai bine decât variantele originale de studio, totul e mai bine legat și cumva mai plin, mai viu, mai frumos.

Concertul ăsta a fost primul din mini-turneul național Moon Museum, care se continuă în seara asta cu Cluj-Napoca și pe 20 mai cu Oradea, după care cel puțin jumătate de formație se-ntoarce repede-n București, pentru că pe 21 mai cântă Robin and the Backstabbers la Burger Fest.

Sfat pentru toată lumea: dacă vin Moon Museum la voi în oraș, mergeți să-i vedeți. Such a rare and wonderful sight!

Advertisements

orkid x 2

(pauză lungă pentru că netul se mișcă foarte greu)

Duminică, 29 mai 2016. Afară e aproape groaznic de cald (cred) și stau probabil cocoțată în patul de sus cu laptopul în brațe și ochii în Facebook. Văd că e eveniment cu intrare liberă în Control mai pe seară, îmi sare în ochi că e și proiecție a unui videoclip pentru Când te-am cunoscut, Cristina, adică fix ce-am ascultat eu cel mai mult vreodată de la fosta-probabil-actuala mea trupă preferată, Robin and the Backstabbers. Mă gândeam să dau pe-acolo că poate o fi și cineva din trupă prezent, aș fi schimbat vreo două vorbe, la ei la concert nu mai fusesem din ianuarie. Mai jos văd că scrie și de Orkid, „un trio cu influențe post-rock, shoegaze și post-punk”, și că e primul concert. Mi-a sunat bine, am zis c-ar fi fain, apoi am analizat alte chestii, cum ar fi: n-am cu cine să merg, iar trebuie să mă aventurez singură cu autobuzul de noapte, a doua zi am cursuri de la ora x etc., adică mi-am găsit scuze.
Și nu m-am dus.

Am ascultat prima oară o piesă pe la începutul lui octombrie și albumul abia prin preajma concertului de lansare, care avea loc în Expirat pe 17 noiembrie. În seara aia aveam eu alte treburi, mergeam în Fabrica la Fluturi pe Asfalt, care-i o mare dragoste de-a mea, și mai erau și Am fost la munte și mi-a plăcut în deschidere, deci n-aveam cum să lipsesc, chiar nu se putea.

(pauză pentru regrete & pentru scuze că introducerea e așa lungă și autobiografică)

Au trecut vreo trei luni și ceva de-atunci. Acum îmi place mult Awake și deseori îmi pun Standstill sau The Fall să mă liniștesc cumva când nu pot să adorm și sunt de părere Also I’ve Been to Hell este una dintre cele mai faine piese cu care poate fi încheiat un album (sau un concert).

Toate acestea fiind spuse, seara de vineri, 10 februarie 2017, m-a prins (ca și foarte multe altele) în Control. În dimineața aia dădusem ultimul examen din sesiunea de iarnă, așa că aveam din start o stare de bine (urma o săptămână foarte, foarte frumoasă). Era lansare de clip pentru Dancefloor Bluesdar până la urmă n-a mai fost proiectat (din câte îmi amintesc), a fost doar concertul. Inițial sala era destul de goală, dar pe parcurs s-a adunat destulă lume încât să pară cât de cât plină. Front row-ul era un pic mai în spate, totuși. A fost un amestec de piese de pe album și piese pe care (evident) nu le mai auzisem până atunci, dar nu m-a deranjat faptul că nu eram familiarizată cu ele, ceea ce-nseamnă că-mi place trupa asta și-mi place mult. Pe lângă asta, am avut parte de probabil cele mai frumoase lumini pe care le-am văzut până acum în Control; în combinație cu fumul arătau absolut genial și atmosfera per total era extraordinară. Preferatele au fost luminile violet. Sunt și orhidee violet, nu? Cam asta a ieșit din mâinile mele nepricepute (adică poze făcute timid cu telefonul + Photoscape):

orkid1

Când am plecat de-acolo am zis că trebuie neapărat să scriu despre asta și asta și fac acum, la mai bine de două săptămâni distanță (și un concert în plus).

Apoi am fost la concertul din Craiova, care s-a ținut pe 18 februarie la etajul unui loc destul de mic care se cheamă Doișpe. Se stătea la mese și erau aproape toate ocupate și chelnerii tot forfoteau cu tăvi cu mâncare sau băutură și abia aveau loc să treacă printre oameni, mai ales că vreo câțiva încercaserăm să ajungem cumva, în picioare, mai aproape de trupă, care se instalase într-un colț al sălii, cu spatele la fereastra mare gen vitrină prin care se vedea în stradă. Semi-întuneric și amorțeală și dezmorțeală și câteva lumini colorate; nu mai țin minte când a început concertul, dar s-a întâmplat relativ devreme. La fel ca-n Control, s-au cântat chestii lansate și chestii nelansate, chestii frumoase și chestii și mai frumoase. Și-a fost diferit setlistul, că de data asta au încheiat cu Also I’ve Been to Hell, despre care am zis mai devreme că-i printre preferate.

De data asta au avut și stand de merch, așa că am putut face rost de vreo două stickere pentru niște prieteni, un afiș care stă acum pe perete în camera de cămin și un tricou. Am plecat cu gândul că abia aștept următorul concert.

Între timp, formația a trecut de la trei la cinci membri și a și cântat într-o dimineață acustic la Radio Guerrilla; pe 17 martie cântă în Cluj, pe 19 în Timișoara, iar pe 11 mai în Expirat se lansează Standing Still In The Dark pe CD și vinyl și sunt 92,87682 șanse să fiu acolo.

Always love your music…